MEDIEVAL DELIGHTS


Seria de emisiuni cu teme din culturile și civilizațiile lumii ar putea surprinde pe unii dintre ascultători, mai ales pe cei conservatori și loiali genului electronic clasic pe care programul „Călătorii spre Infinit” l-a promovat inițial. Înainte de a introduce noua ediție, voi face câteva precizări.

În 1993, când am ajuns să realizez programul, existau câteva emisiuni similare, niciuna neieşind însă din universul genului electronic clasic. Am avut şansa să fiu destul de bine conectat cu actualitatea muzicală din Occident, mai ales prin câteva publicaţii din America şi Germania, fapt care mi-a permis să realizez, prin comparaţie, decalajul imens dintre publicul nostru şi cel de afară. Pentru a deschide o direcţie nouă şi a îmbogăţi paleta de stiluri, m-am folosit de generozitatea termenului "muzică new age", foarte în vogă la acea dată. Etichetă de marketing concepută pentru piaţa americană, new age a devenit categoria de nişă în care puteai găsi aproape orice album care nu intra în standardele recunoscute până atunci. Ce aveau în comun toate aceste creaţii erau elemente vag sau explicit agreate de cercurile spirituale new age. În esenţă, mişcarea new age s-a conturat în jurul ideii unei renaşteri spirituale, incluzivă şi transcendentă în raport cu particularităţile religioase, puternic fundamentată în tradiţii ezoterice şi într-o filosofie umanistă pro-activă.  Despre fenomenul New Age, de la teosofia Helenei Petrovna Blavatsky până la psihologia transpersonală, recomand cartea prietenoasă a lui Nevill Drury "New Age - The History of a Movement" (Thames & Hudson, Londra, 2004). Nu doresc să dezvolt aici subiectul, ci doar să ofer un context pentru înţelegerea motivaţiilor care au condus la asocierea unor creaţii muzicale cu o mişcare spirituală. Nu puţini au fost muzicienii care s-au delimitat  de marca new age aplicată artei lor, fără a putea schimba clasificările din standurile de CD-uri şi din presa de specialitate. Prin aceste conexiuni mai obscure, puteai găsi împreună, în aceeaşi categorie, compoziţiile electronice ale lui Jean-Michel Jarre cu albumele celtice şi de inspiraţie medievală ale Loreenei McKennitt, o colecţie de muzică ambientală pentru meditaţie alături de una de chitară nouveau flamenco ş.a.m.d. Casele de discuri puneau uneori presiune pe artişti să accepte modificări atrăgătoare pentru acest fel de public ca să-şi crească vânzările. Un exemplu e albumul din 1986 a lui Klaus Schulze, care de la titlul iniţial "Klaustrophony" a ajuns să se numească, simplu şi de impact (la acea vreme),..."Dreams". Personal, am îmbrăţişat total termenul şi m-am bucurat de libertatea sonoră nelimitată pe care o oferea, introducând ediţie cu ediţie artişti uriaşi, dar necunoscuţi publicului nostru. Această mutaţie conceptuală (muzica electronică tradiţională, parte din genul new age)  mi-a oferit legitimitate pentru o abordare profund eclectică, definitorie pentru tot ce a însemnat "Călătorii spre Infinit" în peisajul emisiunilor radio post-decembriste. Azi, new age-ul ca fenomen artistic nu mai are aproape nimic nou, caracterul cosmopolit şi inovator estompându-se în abundenţa de tendinţe moderne care i-au preluat impulsul. La o simplă analiză se poate remarca faptul că a ajuns  origine stilistică pentru alte genuri (chill-out, psy-trance etc.), continuând să atragă generaţii diferite de ascultători. 

Am făcut această lungă introducere pentru vizitatorii mai noi ai programului, pentru cei care nu au prins "în direct" emisiunea "Călătorii spre Infinit" şi cărora ar putea să le scape legătura dintre înregistrările pe care le postez, aparent foarte diferite. Structurarea tematică a programelor a fost soluţia decentă şi practică pentru a promova muzica new age în accepţiunea  cea mai extinsă a genului, fără a crea un marasm confuz, dar provocând ascultătorul să îşi relaxeze eventualele rezistenţe faţă de limbaje sonore mai puţin familiare.  O astfel de intenţie am avut şi cu ediţia "Excursie Medievală". De la "Noua Eră" la Evul Mediu, distanţa temporală e puţin releventă într-un curent artistic care ţinteşte către un ideal al unităţii spirituale exprimat într-o pluralitate de direcţii stilistice.