(AUDIO INTERVIEW)
Zilele până la concertul pe care Terry Oldfield și Soraya Saraswati îl vor susține la București, pe 30 Iunie, sunt tot mai puține. Înainte de a avea prilejul să ascultăm muzica lor live îți propun să-i descoperim în propriile cuvinte pe parcursul unui interviu acordat în exclusivitate pentru publicul român, la „Călătorii spre Infinit”. Într-o engleză matinală ceva mai împleticită, am conversat cu Terry și Soraya, printr-o conexiune București-Berlin via skype, despre muzica și viața lor, precum și despre apropiatul eveniment la care te invit. Am păstrat sunetul original în fila audio, iar pentru cei care au dificultăți în a urmări interviul în engleză am publicat o transcriere, în traducerea Alizei Domokoș, căreia îi mulțumesc pe această cale.
Ascultă și: TERRY OLDFIELD (Artist Profile)
Transcript:
MCB: Sunt încântat să vă am în emisiunea Călătorii spre Infinit. Veți vizita România pentru prima oară și veți susține un concert la București. Spuneți-ne câteva impresii despre turneul Peaceful Hearts și care sunt intențiile voastre cu aceste evenimente.
TO: Ei bine, abia asteptăm să venim in România. Acum mulți ani am auzit naiul pentru prima oară prin Gheorghe Zamfir, iar acest lucru m-a inspirat să învăț să cânt la acest instrument. Așadar, România a însemnat pentru mine mereu foarte mult în lumea muzicii. Am plecat din Australia acum câteva săptămâni, acum mergem prin Germania. Am susținut un concert minunat în Karlsruhe la Rainbow Spirit Festival, iar aseară am avut un alt concert aici, în Berlin. Următoarea oprire este Moscova, apoi Estonia și apoi suntem pe drum spre România.
MCB: Minunat ! Ce este Peaceful Hearts (n.t. Inimi pașnice) și de ce ați ales această denumire ?
SS: Am înregistrat un album înainte să plecăm din Australia.
MCB: Peaceful Hearts este un album nou....
SS: Da, este un album nou, unul foarte drag, conține câteva cântece cu multe flaute, iar unul dintre ele este Peaceful Hearts on the Rise. Facem multe workshopuri, lucrăm cu multe persoane din întreaga lume și se pare că există foarte multă suferinta în sufletele oamenilor. Multora le este greu să fie cu ei înșiși, să fie liniștiți, în pace. Mintea îi face pe oameni să fie foarte confuzi, este ca și maimuța sălbatică sau taurul furios. Uneori este furios, alteori este răvășit și nebun. Mulți oameni văd ca pe o provocare să trăiască doar în inimă și să fie pașnici. Mare parte din munca noastră constă în a-i sprijini pe oameni să revină în inimile lor, să trăiască în pace, să lase în urmă drama lumii și să se liniștească cu ajutorul muzicii și să curgă cu viața.
TO: Pentru că muzica trece chiar prin corpul emoțional și pe lângă toată vâltoarea gândirii și conectează oamenii în inimile lor. De aici și Peaceful Hearts on the Rise, deoarece sunt din ce în ce mai mulți oameni care vin către inimile lor.
MCB: Se pare că noi toți avem nevoie de o astfel de artă și de muzica voastră. Soraya Saraswati, sună foarte luminos. Care este semnificația numelui?
SS: Ei bine, când aveam 19 ani, cu mult timp in urmă, am început să practic yoga și meditația apoi, când am împlinit 21 de ani, m-am mutat și am trăit într-un ashram. M-am ras în cap, am purtat robe și am trăit o viață de ascet pentru 8 ani, studiind meditația, mintea, cântând și făcând yoga mult. Saraswati era ordinul. De fapt, Saraswati este o zeitate indiană frumoasă, zeița artei, a muzicii și cunoașterii. Călătorește pe o lebădă albă frumoasa și cântă la un instrument indian numit "Veena". Când eu și cu Terry ne-am căsătorit, m-am gândit: cum as putea să-mi părăsesc zeița, pe Saraswati?
MCB: Dar tu Terry, ai rămas Terry Oldfield.
TO: Da, eu nu mi-am schimbat numele.
MCB: Ai avut motive serioase.
TO: Da, așa este.
MCB: Oricum, muzica este o caracteristică a familiei Oldfield. În câteva ocazii ai înregistrat cu Sally și Mike în studio și, dacă îmi aduc aminte bine, chiar ai cântat într-o trupă rock'n'roll cu Mike la începutul anilor '70.
TO: Da, am avut o trupă numită Barefoot și cântam pe tot cuprinsul Angliei și Europei, prin cluburi, , prin licee, pe la universități. Călătoream într-o dubiță veche și era minunat pentru că în acele vremuri puteam cânta cu oameni ca Elton John, nu împreună, dar în cadrul aceluiași show sau festival. Așa i-am cunoscut pe cei de la Pink Floyd, pe Elton John. Erau oameni ca și noi, călătoreau și cântau prin cluburi. În acele zile era o atmosferă foarte caldă și prietenoasă în lumea muzicii. Nu era deloc exclusivistă.
MCB: Și când ai observat schimbarea din tine, că ai devenit mai implicat in căutarea spirituală, într-un alt fel de muzică?
TO: Ei bine, am fost puțin dezamăgit de lumea Rock'n'Roll și am plecat cu rucsacul în spate căutându-mi norocul. Am ajuns în Grecia pe o insulă unde am descoperit flautul. Aveam pe atunci 19 ani. Această descoperire a realizat o conexiune profundă și a devenit calea mea spirituală, deoarece aveam un mijloc de a mă exprima prin flaut. Puteam să exprim lucruri pe care nu puteam să le exprim prin Rock'n'Roll. Rock'n'Roll-ul era un alt tip de exprimare, iar flautul părea mai pur, mai plin de însemnătate.
MCB: Pare că ai o legatura specială cu Grecia. Îmi aduc aminte de primele tale albume publicate sub egida companiei "New World" (în special "Cascade") în care ai multe teme grecești, teme din mitologie. Ai înregistrat coloana sonoră la câteva documentare TV produse de BBC, unul fiind ”În căutarea războiul troian”.
TO: Probabil că am o legatura foarte puternica, karmică, cu Grecia, iar cu insula Hydra am avut o conexiune încă de prima dată când am ajuns acolo, nu mai vroiam să plec. Așadar am rămas și am petrecut aproape 7 ani locuind pe aceasta insulă.
MCB: Ce te-a ținut acolo?
TO: Era interesant, pentru că acest loc atrăgea pictori, poeți. Leonard Cohen a locuit acolo, l-am cunoscut destul de bine acolo. Erau mulți poeți și oameni cu interese artistice care doreau doar să găsească un loc în care să-și poată exprima arta. Iar eu acolo am studiat muzica și am invățat să și scriu muzică, de asemenea. Iar după un timp în care am fost rupt de lume, am fost adus înapoi în ea, la civilizație. Nu erau mașini pe insulă, doar măgari.
MCB: Înainte de a o cunoaște pe Soraya, erai în principal un artist de studio. Cum ți-a schimbat întâlnirea cu Soraya cariera ?
TO: Ei bine, mi-am petrecut aproape toată viața singur, scriind muzică. Am primit foarte multe invitații să cânt în concerte în întreaga lume, dar cred că era un fel de teamă de a cânta live. După ce am întâlnit-o pe Soraya, unul din primele lucruri pe care le-a făcut a fost că a organizat un mic concert acasă la ea. Cred că au venit 50 de oameni, iar eu eram îngrozit, deoarece nu aveam încredere să cânt live. Te simți în siguranță în studio; dacă greșești, doar dai replay, dar dacă ești pe scenă și faci o greșeală nu poți da înapoi (rewind).
SS: Nu ai făcut nicio greșeală, a fost foarte frumos. Cred că Terry a fost mereu într-o pustnicie naturală, ascunzându-se și, exact ca și mie, îi place natura. Dar eu iubesc și oamenii, așa că l-am scos din singurătate.
MCB: L-ai scos din peșteră.
TO: Da, exact și sunt chiar foarte fericit pentru asta acum, pentru că imi place.
MCB: Care a fost prima ta impresie când ai cunoscut-o pe Soraya?
TO: Ei bine, am fost la un curs de yoga și Soraya era instructorul meu de yoga. Îmi amintesc de prima dată când ni s-au întâlnit privirile, a fost ca o recunoaștere instantanee, deși nu a fost nimic între noi pentru un timp, poate chiar pentru 2 ani. Cred că atunci când recunoști pe cineva la un nivel foarte profund, totul se petrece în așa fel încât să te aducă lângă acea persoană. Și, deși a trecut ceva timp, am devenit încet prieteni.
SS: Am deveni foarte buni prieteni, chiar cei mai buni prieteni, înainte de toate. Am început chiar să scriem niște cântece impreuna.
TO: Da, am scris o piesă frumoasă numită "Make me an instrument of peace" (Fă-mă un instrument al păcii).
SS: Ei bine, îmi amintesc și eu de ziua în care Terry a venit la acel curs de yoga unde predam yoga și meditație. A intrat și privirile noastre s-au conectat și a fost ca o secvență retrospectivă dintr-o viață anterioară când trăiam într-o comunitate spirituală. Poate o mănăstire în care locuiam împreună. Din acel moment, Terry a tot venit la yoga și de fiecare dată când țineam un workshop acasă el venea, și oriunde mă uitam, era și el.
MCB: O poveste de dragoste spirituală.
TO: Am început să-mi aduc și flautul și treptat totul s-a transformat într-un parteneriat muzical.
MCB: Ceea ce este minunat, iar noi ne putem bucura de parteneriatul vostru. Muzica ta s-a schimbat din momentul în care ai întâlnit-o pe Soraya, cânți vocal mai mult. Descrie puțin procesul de realizare a muzicii noi.
TO: Ei bine, tot mai improvizez la flaut chiar și în concertele live pe care le facem, este foarte mult loc de spontaneitate. Atragi audiența mult mai ușor dacă ai repetiții simple deoarece, deși cânt și piese lungi și complicate în concerte, cântecele vocale aduc oamenii mai aproape, pot să-și închidă ochii și să ne acompanieze. Este simplu și usor. Interpretez progresii simple, care nu necesită multă memorare și așa, cântând împreună, oamenii se conectează.
SS: În concertele noastre e important ca toată lumea să aibă o experiență personală și să atingă starea de liniște a inimii. Mantra este un medicament puternic pentru inimă, vibrația sunetului, chiar și a mantrelor celtice, pentru că sunt și câteva celtice, permite oamenilor să intre într-un spațiu profund din interior și apoi intervine flautul care aprofundează această deschidere a inimii.
MCB: Este o experiență minunată și stiu că veți susține și un workshop cu o zi înainte de concertul din București.
SS: Da, așa este. E mereu foarte frumos în cadrul acestor workshopuri, deoarece suntem mai implicați cu oamenii prezenți și este o oportunitate ca ei să trăiască o conexiune mai profundă cu ei înșiși, dar și cu noi, o oprtunitate să explorăm și deschidem căutarea împreună prin anumite practici de meditație, prin filosofie. Apoi, prin muzică ne unim într-o singura voce, simțim o conexiune specială cu oamenii, o legătură profundă realizată în inimă.
MCB: Terry, în muzica voastră putem auzi tot felul de influențe etnice. De ce ești atât de interesat de un limbaj conectat cu orice aspect pe care cultura umanității a exprimat-o?
TO: Ei bine, cred că sunetul este ceva ce începe cu păsările, în sensul că a evoluat de-a lungul a milioane de ani și a ajuns un limbaj care a devenit modul nostru de comunicare. Dar la origini, așa cum și păsările își cântă una alteia, tonalitatea începe să semnifice ceva. Când asculți o pasăre cântând, ea poate spune ceva despre mâncare sau atenționează că se apropie o vulpe, dar pentru mine nu contează, deoarece eu aud sunetele. Îmi place să folosesc limbaje pe care nu le înțeleg, deoarece sunt sunete. Ca și cântecele păsărilor, nu înțeleg ce zice pasărea, dar pot auzi caliatatea emoțională din tonalitate. Dacă cineva îmi vorbește în rusă sau dacă iau un poem rusesc, pot să folosesc și asta în muzica mea, deoarece este ca și cum ar cânta păsările, este ceva ce nu declanșează simboluri în mintea mea.
MCB: Este ca o înțelegere fonetică, intuitivă...
TO: Da. Sau ca atunci când cineva îmi vorbește în engleză, imediat îmi trezește conexiunile analitice raționale. De aceea nici nu am obișnuit să folosesc engleza în muzica mea până de curând. Cuvintele, cum sunt în cântecele lui Leonard Cohen, au un înțeles mai profund. Implică mult mai multă poezie, cum spune și Soraya. Și așa versurile încep să fie utile în exprimarea a ceea ce vreau să spun oamenilor care înțeleg mai mult rațional și analitic. E ciudat, dar poezia trece (de mintea analitică, rațională, n.t), nu-i asa?
MCB: Așa este ! Ultimul vostru album este ”Journey into Space”, un album mai electronic. Spune-mi despre acest proiect, atât de divers,care a fost experiența ta cât timp ai lucrat la acest album?
TO: Mereu am vrut să fac un album mai uptempo, electronic și ritmic. Cred că prima piesă pe care am făcut-o a fost chiar ciudată, am început să cânt cu vocea într-un mod straniu, asemănător modului cum cânt la flaut. Însă, în loc să cânt la flaut, am început să cânt ce în mod normal fac la flaut, improvizam. A ieșit foarte bine cu fondul ritmic. Sună mai spațial. Știu că fratele meu (Mike Oldfield, n.t) a fost mereu fascinat de spațiu. Ne uităm la cer și nu putem să ne imaginăm efectiv imensitatea și extinderea universului. Îmi plac filmele SF și sentimentul de a nu putea înțelege, de a te simți atât de mic în vastitatea spațiului, iar posibilitățile de a exista în acest spațiu sunt uluitoare!
MCB: Ce vom asculta în concertul vostru de la București?
TO: Avem un program de cântece – mantre și acestea se pot derula cât timp este nevoie, până când audiența poate conține. Sunt câteva părți instrumentale, mai ales cu flaute. Soraya cântă la un instrument minunat numit tanmandel, o combinație între tanpura și swarmandal. Eu mai folosesc sunete din natură în fundal, cum ar fi cântece de balene Humpback. Vom cânta Out of the Depths...
MCB: Ah, da, clasicul Out of the Depths, De Profundis....
TO: Da, iar Soraya are o voce minunată !
MCB: Este o sirenă!
TO: Mai cântăm 3 piese noi, unde poezia intervine mai mult. Așadar este un concert divers. Nu vom cânta piesele electronice. Avem nevoie de o formație pentru asta, cum ar fi un claviaturist sau un percuționist. În acest moment, ne desfășurăm simplu, călătorim cu câteva instrumente.
MCB: Când ai pomenit de flaut, te-ai referit la mai multe tipuri de flaute, precum bansuri....
TO: Da, voi cânta la nai, bansuri, flaut alto, soprano.
MCB: Ești un artist clasic în muzica așa numită new age. Și apropo, care este părerea ta despre această denumire?
TO: Ei bine, new age nu exista când am început să înregistrez pentru casa de discuri New World, se numeau de fapt New World Cassettes. Nu existau CD-uri, nimeni nu avea CD-uri. Erau doar casete.
Pentru că lucram cu muzică pentru televiziune, cineva înregistra muzica mea de pe programele BBC. Era pictor, un artist și vroia o muzică pe care să o poată asculta în fundal când picta pentru inspirație. Mi-a scris prin intermediul BBC-ului să mă întrebe dacă aș vrea să înregistrez o casetă pentru el. Și m-a plătit pentru asta. Eu am făcut-o ca o favoare specială, iar la câteva luni după, am primit un telefon de la New World Cassettes. Abia înfințaseră compania și vroiau să facă un album. La acel moment am spus ok, pot să compilez ceva, dar niciodată nu m-am gândit că asta ar putea deveni cariera mea.
MCB: Începuturi surprinzătoare....
TO: New Age (Noua Eră) era o marcă, un termen născut de aici. Nu cred că existase înainte de acea perioada. New Age-ul apăruse în perioada în care începusem să înregistrez.
SS: Nu ne place în mod deosebit această denumire. Ar putea să fie Old Age (Vechea Eră).
MCB: Vechi, dar nu antic.
SS: Ei bine, suntem ființe ancestrale în spațiu. Muzica lui Terry este mai mult muzica lumii. Nu ne-am conectat niciodată cu adevarat cu New Age.
TO: Când oamenii mă întreabă care este genul meu muzical, nu știu care este. Nu mă pot gândi la ceva, poate ambiental, de relaxare.
SS: Inspirațional....
MCB: Acesta e cuvântul potrivit, când oamenii ascultă muzica voastră, Muzele vorbesc. Sunt nerăbdător să vă cunosc în București. Sper ca toți ascultătorii emisiunii Călătorii spre Infinit să fie acolo. Sa ne aniversam Inimile pasnice si sa ne gasim esenta.
TO: Vom aduce și albumul nou, Peaceful Hearts.
MCB: Minunat, așadar oamenii pot cumpăra noul vostru album chiar de unde se va organiza concertul.
TO: Așa este.
MCB: Minunat ! Dacă aveți un mesaj pentru ascultătorii noștri, vă rog să îl împărtășiți.
TO: Rămâneți în momentul prezent deoarece asta este cheia pentru orice în viață. Acesta este și țelul meu când cânt, vreau să ies din vechile tipare, din modurile vechi de a cânta, de a fi și de a permite ca noul să se nască. Și de asemenea, cea mai rapidă soluție de a depăși problemele este să le acceptăm pe deplin și să confruntăm totul complet, fără a evita ceva. Abia astept să vă cânt muzica mea.
MCB: Soraya ?
SS: Cred că Terry a spus mult din cum simt și eu lucrurile. Să fim capabili să curgem cu ceea ce este și să ne lăsăm la o parte toate așteptările, să acceptăm viața așa cum este în fiecare moment și să permitem să simțim din inimă. Ne asigurăm viețile controlându-ne mediul și evitând sentimentele. Cred că este foarte important să permitem să simțim fluxul vieții prin inimă. Abia aștept să venim în România. Nu am fost niciodată în țara voastră, așadar este o experiență frumoasă pe care o așteptam cu nerabdare. Mulțumim pentru interviu!
TO: Și abia așteptăm să ne și cunoaștem, Marius.
MCB: Mulțumesc, Terry și Soraya ! Namaste !
TO / SS: Namaste !