(TEXT + AUDIO MIX)
S-a împlinit un an de când Edgar Froese și-a „schimbat adresa cosmică”.
Născut în ultimul an al celui de-al doilea război mondial, Edgar a copilărit în perioada dură a reconstrucției societății germane după coșmarul nazist. Ca să se rupă de stigmele trecutului și de haosul lăsat de colapsul utopiei totalitare hitleriste, mulți tineri artiști și-au canalizat creativitatea spre explorarea necunoscutului.
Pentru aceștia experimentarea a devenit un imperativ al redescoperirii autenticității. Froese, școlit în sculptură și arte plastice, a fost influențat masiv de filosofia suprarealistă a lui Salvador Dali, în vila căruia a concertat pe vremea când cânta cu The Ones. Spre deosebire de cei mai mulți colegi de generație, Edgar și-a pierdut repede interesul pentru un stil de viață marcat de felurite excese. A renunțat la alcool, droguri și a devenit vegetarian. Pe când David Bowie i-a fost chiriaș la Berlin, Froese l-a ajutat pe acesta să scape de dependența de heroină și cocaină. Chiar și fără psihedelice Froese a visat prolific. Visul lui Edgar Froese s-a numit Tangerine Dream. Trupa fondată în 1967 în capitala RFG a cunoscut numeroase formule componistice, toate orbitând în jurul figurii sale patriarhale. Tripleta cea mai reprezentativă este și va rămâne Edgar Froese-Christopher Franke-Peter Baumann. Ceea ce a început ca o improvizație cu acorduri progresive s-a transformat aproape instantaneu într-un episod pivotal în muzica electronică. Legendarul om de radio John Peel a difuzat la BBC Atem, al treilea album Tangerine Dream, și l-a numit discul său favorit din 1973. Apoi Richard Branson a avut inspirația de a publica sub egida Virgin Records două albume care au contribuit decisiv prin cifrele de vânzări la propulsarea grupului de firme Virgin: „Phaedra” de Tangerine Dream și „Tubular Bells" de Mike Oldfield. Turneul european din 1974-1975 i-a adus trupei germane mai multă notorietate presărată cu reacții critice ocazional negative. Itinerariul concertistic a cuprins mai multe catedrale impozante și remarcabile prin acustică, spații rezonante cu filonul spiritual al muzicii Tangerine Dream. Considerat unul dintre cele mai controversate concerte din istoria Franței, reprezentația din 28 Decembrie 1974 de la Catedrala din Rheims, pe același afiș cu Nico de la Velvet Underground, a avut drept consecință un ritual de purificare a așezământului religios. Cei aprox. 6000 de tineri înghesuiți 3 ore în clădirea unde au fost încoronați regii Franței s-au remarcat prin deteriorarea mobilierului din interior, fumatul de hașiș și câțiva au fost surprinși urinând pe coloane. Acuzele de profanare și protestele din partea clericilor și enoriașilor nu au întârziat să apară, însă vina a fost dată pe „les Anarchistes” iar Tangerine Dream și-a continuat turneul cu alte spectacole memorabile (după cum putem auzi în albumul „Ricochet” și numeroasele bootleg-uri apărute de atunci).
Edgar Froese a știut să păstreze proiectul muzical pe o traiectorie stabilă, depășind momentele de impas întâlnite în carieră. Dovadă sunt longevitatea trupei (48 de ani), volumul discografic mare (peste 130 de albume de studio și coloane sonore), activitatea concertistică bogată (în jur de 500 de concerte) și un public loial în toate aceste decenii.
Povestea personală a lui Edgar Froese și istoria Tangerine Dream vor vedea lumina tiparului anul acesta în volumul autobiografic „Force Majeure 1967-2014” scris și compilat de fondatorul grupului berlinez. Moartea sa neașteptată, survenită la Viena pe 20 Ianuarie 2015 în urma unei embolii pulmonare, a modificat multe dintre datele anunțate pe agenda Tangerine Dream. Fiul său, Jerome Froese (o perioadă cooptat în trupă și a cărui imagine din copilărie figurează pe coperțile mai multor discuri din anii 70) a comentat că fără Edgar Froese nu mai există Tangerine Dream. Totuși, Tangerine Dream va continua să activeze din dorința exprimată chiar de Edgar Froese. Componența anunțată pentru 2016 este Thorsten Quaeschning (sintetizatoare și alte instrumente), Ulrich Schnauss (sintetizatoare) și Hoshiko Yamane (vioară electrică). Peter Baumann a reapărut în tabloul Tangerine Dream ca un potențial membru. În memoria lui Edgar Froese, cea de a doua soție a sa, Bianca Acquaye-Froese va inaugura pe 30 Ianuarie anul acesta un muzeu Tangerine Dream care se va numi TANGAUDIMAX. Locația nu a fost confirmată, dar unele surse credibile indică drept sediu Haus der Berliner Festspiele. Mai multe informații despre stadiul proiectului pot fi găsite pe site-ul muzeului Tangaudimax .
Într-o notă personală pot spune că Edgar Froese și Tangerine Dream au contribuit la formarea mea umană și profesională. În Noiembrie 1993, prima mea intervenție de la microfonul FUN Radio în cadrul emisiunii „Călătorii spre Infinit” a constat în prezentarea albumului „Optical Race” (1988). În 2008 i-am văzut live pe scena festivalului de la Loreley. Tot atunci am dat „nas în nas” cu Edgar în backstage când se retrăgea de la repetițiile de sunet. Am schimbat un zâmbet fugitiv și am avut regretul că nu l-am abordat măcar pentru o amintire fotografică (eram presat de timpul limitat pe care-l aveam la dispoziție pentru a-i intervieva pe Klaus Schulze și Lisa Gerrard). Indiferent ce parcurs va avea Tangerine Dream de aici înainte, Edgar Froese rămâne sufletul acestei trupe a cărei muzică am iubit-o nespus mai ales pentru sound-ul din perioada 1971-1988. In memoriam Edgar Froese am relizat mix-ul „Visul unui Servitor”. Cheia titlului o vei găsi în cuvintele lui Edgar de la începutul colajului:
„Eu nu sunt în realitate important. Sunt doar un servitor, servitorul unei muzici pe care găsesc cumva necesar să o aduc în fața unui public pregătit pentru ea.”